Metale grele în corp

Profil toxicologie-metale grele Adăugat la 14 Decembrie Toxicitatea metalelor grele reprezintă o situaţie medicală puţin întâlnită, metale grele în corp totuşi semnificativă clinic. Dacă nu este recunoscută şi tratată corespunzător, poate determina morbiditate şi mortalitate semnificative. Tabelul periodic al elementelor conţine elemente, din care 80 sunt considerate metale şi pentru mai puţin de 30 dintre ele au fost descrise efecte toxice la om.

Unele metale grele sunt esenţiale în diferite procese biochimice ex. Zn, Cu, Cr, Fe, Mn — necesare în cantităţi mici pentru organism, dar care devin toxice pentru organism în cantităţi mari. Altor metale li s-a găsit utilizare terapeutică în medicină.

Toxicitatea în care sunt implicate metale grele, poate fi întâlnită în marea majoritate a cazurilor, în cadrul expunerii profesionale din industrie, farmaceutică, agricultură. Efectele toxice ale expunerii cronice la metale grele sunt mai obişnuite decât toxicitatea acută.

Metalele pot pătrunde în organism pe cale: orală prin alimente, apă ; inhalatorie; prin absorbţie la nivelul pielii.

Fiziopatologia toxindroamelor metalelor grele a rămas relativ aceeaşi; de obicei, metalele grele se leagă de oxigen, nitrogen şi grupările sulfhidril din proteine, determinând alterări ale activităţii enzimatice. Creşterea sintezei proteinelor care leagă metale metaloproteineleca răspuns la nivelul ridicat de metale, este primul mecanism de apărare al organismului împotiva toxicelor.

Aproape toate organele sunt implicate în toxicitatea prin metalele grele.

Cele mai afectate organe sunt: sistemul nervos central, sistemul nervos periferic, sistemul gastrointestinal, hematopoetic, renal şi cardiovascular; în mai mică măsură, toxicitatea Pb implică sistemul musculoscheletal şi reproductiv; tipul organului afectat şi severitatea afectării variază cu metalul implicat, vârsta individului şi nivelul toxicităţii¹.

Analize medicale disponibile în laboratoarele Synevo:.